Drumul de intoarcere

             A venit si ziua plecarii, uitandu-ma pe geam  am vazut ca este o zi ploioasa si rece. Am facut bagajul si plini de speranta am plecat in continuarea Transalpinei , am trecut de cel mai inalt punct de 2145 metri si am ajuns la Obarsia Lotrului de acolo am mers la Barajul Oas, insa vremea ploioasa nu ma lasat sa ma bucur de ce vad, insa nici barajul nu a fost cee ce speram, dupa care am mers la barajul Vidra, insa aceasi poveste ploaie si barajul nu prea spectaculos, plus ca drumul pana acolo nu este asfaltat.

               Urmand drumul spre statiunea Voineasa si spre Brezoi am vazut ce nu speram sa vad un baraj asa cum sunt barajele in imaginatia mea, este vorba de Barajul Bradisor, pacat de vreme. Drumul pana aici este ok, insa nori si ceata nu m-au lasat sa vad superbele peisaje. Pana aici copilul s-a comportat exemplar purtand cu acesta mai multe discutii foarte interesante.
               Am reusit sa ajungem la Ramnicu Valcea, insa vechea mea problema lipsa indicatoarelor m-au facut sa ma incurc de doua ori fapt ce a condus la niste kilometri in plus nu multi ce este drept circa 6,7 km. Am vazut si raul Olt si de aici pe ruta Dragasani, Slatina, Craiova am reusit sa ajung acasa fara probleme si fara a mai vedea veva frumos, poate doar noul stadion din Craiova, copilul a mai si dormit. insa dupa atatia kilometri cira 400 km am ajuns si cu o durere de cap.